Recomandare de carte: Ursulețul reciclează

Am aflat de cărticica asta anul trecut, pe undeva pe la sfârșitul primăverii și am fost tare încântată că e și în România o cărticică eco pentru copii. “Ursulețul reciclează” , scrisă de Alexandra Wadhwani, este foarte atractivă de la prima vedere: are coperta cartonată, cu un ursuleț mega simpatic pe ea, un melc și planeta Pământ. (Articolul este un pic mai lung, dar merită citit. ☺️ )

Apoi mi-a plăcut tare mult povestea: este faină, cu rime ușor de ținut minte și implică toată comunitatea din pădure. Îmi place că instigă la dialog și arată copiilor (și nouă) că putem învăța multe unii de la alții. Încă de la primele pagini găsim îndemnul: “reduce, reutilizează, reciclează” – cei trei R importanți ai unei vieți sustenabile. Dar ce mi se pare mișto e că povestea nu se oprește la separarea reciclabilelor în doar 3 categorii: hârtie, plastic sticlă, ci vorbește mai departe despre reciclarea uleiului, a becurilor, bateriilor și chiar și de compost.

Povestea (de fapt poezia) este completată de ilustrațiile simpatice ale Elenei Ichim și ajută copiii să înțeleagă mai bine concepte abstracte pentru ei: reciclare, unde ajung deșeurile sortate și de ce să facem asta. ♻️De exemplu la pagina despre hartie, plastic, sticlă, ilustrația ajută copiii să memoreze că fiecare deșeu are locul său bine marcat. Mesajul poeziei este simplu, dar nu este scris simplist și cei mici au ocazia să afle cuvinte și noțiuni noi, își îmbunătățesc vocabularul și își pun memoria in funcțiune. Eu, împreună cu colega mea Laura, am testat cartea la o grădiniță, în cadrul unui atelier din proiectul Iulie fără plastic. Cei mici au fost foarte încântați de firul poveștii și nu se mai saturau să o privească, să pună întrebări. O recomand din suflet pentru că mi se pare o carte importantă pentru educația celor mici. Cred că toți ne dorim ca puștii noștri să crească sănătoși și fericiți, iar educația ecologică reprezintă un pas mare în această direcție. Este o carte bună de dăruit și de avut în bibliotecă. ? O puteți găsi aici, aici și aici.

Și, pentru că mi-a plăcut așa mult, am vrut să aflu mai multe despre autoarea ei și despre cum a luat viață acest proiect. Așa că Alexandra Wadhwani a fost extrem de drăguță și mi-a răspuns la câteva întrebări. ☺️

C: – Spune-mi câteva cuvinte despre tine, o mică descrierea, te rog.

A: – Nu stiu de ce, dar întrebarea asta mă poartă în copilărie. Sunt un om simplu, am copilărit la țară, primii ani i-am petrecut la bunica, într-un sat de munte, înconjurată de natură, dealuri vezi, flori sălbatice și frumos.

Îmi amintesc că în vacanțele de vară ieșeam din casă dimineața și mai intram seara, cu genunchii juliți, dar cu inima plină de bucurie. A doua zi o luam de la capăt. Cățăratul în copaci, drumețiile în pădure, ori joaca liberă în natură, toate acestea erau lucruri firești.  Am lăsat în urmă o copilărie de poveste. De la bunica am invatat să prețuiesc natura și tradiția.

Adultul de astăzi are mai multe roluri: soție, prietenă, fiică, nepoată, antreprenor, iar cel mai frumos și prețios rol, consider că este cel de mamă. Am doi copii minunați, două fetițe româno-indiene, alături de care retraiesc copilăria si incerc sa le transmit dragostea si grija fata de natura. Le iubesc enorm și le mulțumesc pentru această călătorie minunată și pentru toate lecțiile și zâmbetele colorate.

C: – Cum a pornit ideea de carte cu bune practici eco pentru copii? A fost un drum dificil de la idee la apariția ei pe piața? Cu ce provocări te-ai confruntat?

A: – Nu pot spune că a fost ceva planificat, totul se intampla într-o zi normală, mai exact în februarie 2018, când am surprins-o pe fetiță mea cea mică, Farah, în vârstă de un an, cum prinde o sticlă de plastic și încearcă să o turtească. Abia învățase să pășească. Evident, nu i-a ieșit din prima, dar nu și-a pierdut răbdarea și, după minunte întregi de muncă, ajunge s-o pună la coșul de colectare selectivă. Cred că acela a fost momentul revelator. M-a uimit!

Am luat o coală de hârtie și mi-am vărsat toate emoțiile. Curând aveam să îi citesc poezia scrisă, surioarei mai mari, Kavita. Ea fost fascinată de aventurile animăluțelor din pădure, care, împreună, cu mic, cu mare, reușesc să salveze planeta de la poluare. După ce i-am citit povestea de nenumărate ori, mi-a spus că i-ar plăcea să i-o citesc de pe o carte frumoasă, cu ilustrații, așa cum obisnuim noi să citim povești, nu de pe foaia împăturită si măzgălită. In momentul acela am făcut o promisiune, am asigurat-o că vom avea carticica până la aniversarea ei.

Îmi amintesc că am avut noroc, n-am batut la ușile multor edituri, le-am scris direct celor de la editura Libris și mi-au răspuns promt că sunt bucuroși să colaborăm.

Am avut ce-i drept și o serie de provocări, cea mai mare a fost găsirea ilustratorului. Din lipsa timpului, după primele trei luni, primul ilustrator m-a anuntat că nu poate finaliza lucrarea și am fost nevoită să o iau de la capat, însă tot raul spre bine. Apoi, imediat dupa publicare am avut o problemă de neconformitate de la tipografie (se desprindeau capsele), aspect care a fost analizat și rezolvat ulterior. 

Provocări încă mai sunt, mi-ar plăcea ca în viitor să tipărim o cărticică din hârtie 100% reciclată și cu vopsea eco.

C: – Pe lângă versurile foarte simpatice, ilustrațiile din cărticica Ursulețul reciclează sunt și ele minunate. Cum ai ajuns sa colaborezi cu ilustratoarea Elena Ichim? Ce reacție a avut când a auzit de participarea la un proiect verde? ?

A: – Mulțumesc mult! Pot spune că, din nou am avut noroc, Universul conspiră. ?

Elena este un artist foarte talentat și valoros. Deși nu ne-am întâlnit niciodată, am avut o comunicare impecabilă. A reușit să transmită în ilustrații tot ce nu am reușit eu să exprim în cuvinte. Am simțit că și ea iubește natura și a înțeles foarte bine mesajul din spatele textului, aspect esențial. 

Îi mulțumesc din nou pe această cale, a fost o onoare să colaborăm!

C: – Ce provocări ai întâlnit în călătoria ta către o viață sustenabilă? Dar cel mai ușor swap zero waste care a fost? 

A: – Cred că cea mai mare provocare a fost să-i învăț pe cei de langa mine. Dacă copiii au înțeles repede, prin joc și joacă, trebuie să recunosc că la adulți a fost mai dificil. Dar cu persuasiune și multă organizare pot spune că suntem pe drumul cel bun. ?

În primul rând am analizat de ce producem atât de multe deșeuri și, treptat, am incercat să găsesc alternative pentru majoritatea lucrurilor. Am renunțat la apă îmbuteliată, am avut grijă ca toți membrii familiei să primească o sticlă reutilizabilă, am pus sacoșele textile la vedere, săculeți pentru legume și fructe, am găsit alternative și pentru o serie de cosmetice, și produse de îngrijire, am incercat inclusiv să facem balsam de buze și pasta de dinti, dar nu prea au avut succes, au rămas la nivel de experiment interesant pentru copii. 

În rest gătim foarte mult acasă și încercăm să cumpărăm produse vrac, produse locale, anul trecut chiar am cultivat câteva legume în gradina noastră și am plantat mai mulți pomi fructiferi. Am devenit minimalistă, nu mai cumpăr lucrurile de care nu am neapărată nevoie, încercăm să reparăm produsele stricate și nu să le înlocuim cu altele noi, refolosim tot ce putem, donăm ce nu ne mai este de folos și încercăm să reducem risipa alimentară. 

Copiii au învățat să refuze plasticul de unică folosință, ne bucurăm de o înghețată servită la cornet și nu la pahar de plastic, iar limonada e mai savuroasă fără pai.?

Uneori mai greșim, iar asta ne dă șansa să învățăm și să apreciem mai mult.

 Cel mai simplu swap? Cred că șamponul solid, pe care îl ador.

C: – Dacă ar fi să spui 3 lucruri cuiva care vrea să înceapă să trăiască mai eco-friendly, care are fi acestea?

A: – Suntem aici să învățăm, iar cel mai important lucru e că fiecare om, prin gestul lui mic, poate face o mare diferență! Implică-te!

C: – Știu că ai alergat și la un maraton, primul de altfel. Felicitări! Ne poți spune, rogu-te, ce te-a motivat? Ce ai putea să spui cuiva care ar vrea să se apuce de workout într-un mod mai conștiincios?

A: – Mulțumesc! Nici eu nu știu de unde am găsit atâta motivație pentru maraton, dar vreau să mărturisesc că nu am ratat niciun antrenament. Mă trezeam dimineața la 5:30 și până se sculau copiii eram înapoi acasă. Îmi place să îmi duc planurile la îndeplinire și cred că ce a contat cel mai mult a fost strategia. Direcția în care vrei să te dezvolți, aduce ordine, te ține motivat și disciplinat. Am avut un plan foarte bun de antrenament și mai mult de atât, m-am bucurat de timpul petrecut împreună cu mine. Sunt recunoscatoare că pot alerga.

Nu am sfaturi, dar îi incurajez pe toti să practice un sport, fie că este vorba de alergare sau de alte sporturi, este extrem de benefic pentru sănătate, dar mai ales pentru minte. 

C: – Poți să ne împărtășești câteva dintre planurile tale de viitor? Așteptăm noi cărți? Și dacă da, tot pentru copii?

A: – Voi continua să le scriu și să le citesc copiilor toată viața, pentru noi este un puternic mod de conectare. Trebuie să recunosc că nu mi-am făcut un plan, îmi îngădui să simt și dacă voi simți, voi mai publica. 

Natura este și va fi mereu o sursă de inspirație.