Bio/ Eco/ Fapte bune,  Prima pagina

Călătoria de la consumerism către sustenabilitate

Ce este consumerismul ăsta de care tot auzim în stânga și în dreapta în ultima vreme? Ei bine, acest termen desemnează o ordine social-economică ce încurajează achiziția de bunuri și servicii în cantitati din ce în ce mai mari și își are rădăcinile în Marea Britanie (undeva pe la începutul secolului 19), odată cu Revoluția Industrială când producția în masă a dus la o criză economică în urma căreia a apărut supraproducția. Astfel oferta de bunuri existentă a depășit cererea, iar producătorii au apelat la ceea ce se numește uzură planificată și la campanii de publicitate pentru a manipula cheltuielile consumatorului. Această tendință de supraproductie, împreună cu problematica ciclului îndatorării sunt principalii factori care duc la crizele regulate ale capitalismului: de exemplu criza economică din 1929 – 1933 e văzută de unii autori ca o primă manifestare a problemei supraproducției. Recunosc, acest model economic are și câteva avantaje: stimulează o creștere economică, impulsionează inovații în toate domeniile, disponibilitate mare de bunuri și servicii pe piață, însă vine la pachet cu o mulțime de dezavantaje în mai toate ramurile vieții noastre.

Cumpărături fără deșeuri de la magazinul Zero Waste

Despre aceste dezavantaje vreau să discutăm un pic mai pe larg, având în vedere impactul pe care îl au asupra vieții noastre, chiar dacă uneori (sau poate de cele mai multe ori) nu ne dăm seama de ele. Dezvoltarea societății de consum este foarte bine gândită pentru a fenta părțile de autoconservare ale creierului nostru, creând niște nevoi care, de fapt, nu există. Un alt dezavantaj este faptul că ne oferă o bucurie pe termen scurt, care dispare din ce în ce mai repede și care maschează o lipsă de cele mai multe ori: nevoia de a fi recunoscuți, validați, de a ne semnala poziția socială. Multe cumpărături sunt adesea făcute din impuls și activează aceeași centri ai plăcerii precum orice altă adicție. Și, de multe ori, aceste cumpărături impulsive nu ni se potrivesc, ajungând să ne ocupe degeaba casa și, astfel, să fie o risipă de bani, timp ( daca stăm să le curățăm, îngrijim) și resurse care nu sunt utilizate. De asemenea s-a observat că această încurajare continuă de a achiziționa bunuri poate cauza o schimbare de valori: de exemplu integritatea, spiritualitatea și sentimentul de aparținere la o comunitate pot fi înlocuite cu spiritul exagerat de competiție, materialismul și individualism exacerbat. Un studiu din 2012 al doctorului Wei atestă că acest curent poate cauza chiar și depresie.Impactul asupra mediului nu este nici el de neglijat. În ultimul deceniu consumul de bunuri și servicii a crescut cu 28% , asta înseamnă automat și o creștere a amprentei de carbon la nivel global. Dacă ne gândim doar la industria textilă / industria modei, aceasta folosește o cantitate enormă de apă și energie, de chimicale și materiale toate având consecințe negative majore asupra Pământului și a resurselor sale prin exploatarea fără echilibru. Asta ca să menționez doar unul dintre domeniile afectate de acest model socio-economic care nu pare să se pondereze prea curând. Agricultura este și ea o ramura afectată: se defrișează tot mai mult și se plantează monoculturi. Monoculturi ce distrug habitate naturale, elimină biodiversitatea și distrug fertilitatea solului ( un exemplu ar fi uleiul de palmier și ce se întâmplă cu urangutanii). Ritmul ăsta nebun de creștere se observa și în construcții. Nu numai că se construiește frenetic, dar, de multe ori nu se ține cont de sănătatea oamenilor care se mută în locul respectiv: de la materialele de proastă calitate până la faptul că se desființează spațiul verde de care avem atâta nevoie și care oricum nu este de ajuns pe cap de locuitor, cel puțin nu în orașele mari sau chiar până la faptul că se contruiesc în locuri greu accesibile unde sunt probleme cu canalizarea, nu există sistem de ridicare a deșeurilor și așa mai departe. Toată această obsesie către mai mult crează dezechilibre importante în natură și anulează eforturile pe care activiștii și o parte dintre autoritățile le fac pentru a încetini ritmul schimbărilor climatice. În plus, cum am spus mai devreme, mare parte dintre producători apelează la ceea ce se numește uzură planificată, astfel obiectele se strică de cele mai multe ori după ce ies din garanție. Și, de cele mai multe ori suntem încurajați prin publicitate sau din cauza prețului să le înlocuim, nu să le reparăm. Ceea ce duce la creșterea alarmantă a volumului de deșeuri, care oricum se ridică la cote deja îngrijorătoare ( eu simt că îmi pierd o bucățică de suflet de câte ori merg prin țară și o văd înnecată în gunoaie, dar, nu doar la noi este problema asta). Sigur, deșeurile pot fi reciclate. Și încurajez cu toată inima acest proces, dar, momentan nu e un procedeu folosit la scară prea largă și nici nu este eficientizat la adevarata putere.

Muncitori care sortează deșeurile la o statie de colectare din sectorul 6

Bun, și acum că v-am împuiat capul cu avantaje și, mai ales, cu dezavantaje, totuși, ce soluții sunt? Se poate ajunge la stilul de viata zero waste? Ce înseamnă acest stil de viață? Zero waste înseamnă încercarea de a avea o viață cât mai “verde”, cât mai prietenoasă cu mediul, pentru că natura poate trăi fără noi, dar noi fără ea nu prea avem șanse. E și o vorbă printre activiști (și nu numai): “încearcă să îți numeri banii în timp ce îți ții respirația”

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să încerc să îmi conștientizez consumul: pe ce dau banii, ce am nevoie cu adevarat, cât folosesc din ce am luat, ce se irosește ( dacă am prea multe produse din același fel și ajung să expire) etc și apoi am încercat să îl reduc. Nu, nu mă refer la a trăi ca un ascet pe vârf de munte, ci doar a deveni un pic conștienți de faptul că mai mult nu înseamnă mai fericiți. Din contră, există un studiu realizat de cercetatorii Universității din Arizona ce sugerează că există o corelație între bunăstarea individuală și modelul comportamental de reducere a consumului. Această reducere a consumului mi-a ajutat bugetul să fie un pic mai rotunjor 😁, sănătatea mentală pentru că nu mai aruncam multe lucruri expirate, și nici nu mai stăteam cu orele să le îngrijesc, să șterg nu știu ce obiecte și lucruri de praf nu știu câte ore, să spăl mormane sau să calc munți de textile din care nu purtam decât câteva. Următorul lucru a fost să folosesc tot ce am prin casă din punct de vedere mâncare, cosmetice, produse de îngrijire etc și apoi să le înlocuiesc cu produse eco-friendly și biodegradabile. Acum au aparut și câteva magazine zero waste fizice și online care ne fac viața mai ușoară din punctul acesta de vedere.

Un mic și durabil schimb plastic free: paiele de inox

Apoi ușor ușor m-am concentrat asupra cantității de deșeuri pe care le produceam eu. Așa că am început puțin câte puțin să iau ce se poate la vrac, în săculeți textili sau în casolete aduse de acasă. Prima oara de abia am îndrăznit să merg împotriva curentului, cu săculețul meu textil sau casoleta, dar mi-am zis că cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să mi se spună nu. Așa că mi-am pus un zâmbet mare pe față și am rugat și explicat foarte frumos când am fost întrebată despre alegerile mele ( uneori spuneam de ce, alteori spuneam pur și simplu că am prea multe pungi de plastic și m-am saturat de ele 🤓 ). Am luat la vrac în săculeți și casoletă și din supermarketuri și din piață. Când vracul nu este diponibil, prefer să iau produsele în ambalaje de sticlă, hârtie sau aluminiu. Pentru că se reciclează de mai multe ori și nu conțin toxine. Plasticul este de evitat cât se poate pentru că: nu toate tipurile de plastic se reciclează, cel care are propietatea de a fi reciclat, o poate face de foarte puține ori după care devine deșeu ( nu, nu sunt perfectă; și eu mai cumpăr din când în când produse ambalate în plastic când altfel nu se poate), iar când pur și simplu nu am altă alternativă la plastic, atunci prefer să iau o cantitate mai mare ( daca e ceva care nu se strica) care sa dureze cât mai mult și să nu arunc la gunoi nu știu câte pungi și punguțe de plastic. Încerc să cumpăr cât pot produse locale și să susțin micile afaceri. Astfel banii rămân în țară, nu susțin economia altor țări așa cum se întâmplă când cumpărăm de la marii giganți. Este o investiție în țară și avem nevoie de asta pentru a prospera. În plus este cu totul altă experiență shoppingul la magazine mici, locale: pot ruga să nu fie împachetat în plastic, pot vorbi de un sistem de refil, se pot personaliza produsele.

Prima mea dată când am participat la Plastic Free July, prin 2016, cred. Eram foarte încântată că am luat brânză in casoleta de acasă, pâine în sacoșa textilă și vinete fără niciun săculeț sau pungă.

Am încercat să ies din mentalitatea de cumpărător înrăit schimbându-mi perspectiva: în loc să mă gândesc că un obiect mă va face super fericită, am început să mă gândesc că de mult îmi doream să mă duc la sală, dar nu reușeam să mă conving să dau banii acolo, în schimb dacă mă apucam să calculez obiectele luate din cauza shoppingul impulsiv, iată că ieșea prețul abonamentului 😌; sau am vrut să strâng bani pentru ceva anume, așa că am început să ies în mini excursii de descoperit orașul, să fac picnic cu ce aveam prin frigider, să ies în parc la alergat sau să citesc la iarbă verde. Am început să investesc în mine. Și asta mi-a adus mai multe satisfacții. De asemenea am început să semnez și să vorbesc despre petițiile pe care le semnam pentru mediu, să scriu pe blog, să povestesc extrem de încântată despre descoperirile făcute celor din familie sau oamenilor de lângă mine, fără reproș, fără să încerc să îi conving. Am început să mă duc cu listuța făcută la cumpărături: atât la cele de mâncare cât și la cele de haine, ceea ce m-a ajutat să nu mai arunc banii pe geam și să irosesc mâncarea și nici să nu îmi mai iau haine, pantofi și accesorii care nu se potrivesc unele cu altele, înghesuindu-mi șifonierul, dar făcându-le foarte puțin versatile. Am încercat să nu mai susțin industria fast fashion și am început să am ca primă optiune sh-urile, targurile de comori uitate și chiar schimb de haine și lucruri din casa cu prietenele mele sau cu oameniii din comunitatea eco. Dar am și ceva limite la sh, nu sugerez că totul trebuie luat de acolo. Iar când efectiv nu găseam ce aveam pe listă în sh, și nu găseam nici la magazinele sustenabile sau nu aveam bani să iau de acolo, luam de la un magazin fast fashion, însă cu condiția sa fie de bună calitate și să țină mult.

Comori de prin târguri

Am început să îmi repar lucrurile pentru a mă bucura cât mai mult de ele și a nu îngroșa mormanele de la gropile de gunoi: am dus pantofii să le înlocuiască tălpile, hainele la croitorie pentru modificat, să cos eventual ce s-a desprins, fermoare la inlocuit și așa mai departe. Și nu în ultimul rând am încercat să vorbesc cu companiile: mailuri și mesaje pe social media. Cum am spus și până acum cererea și presiunea oamenilor crează piața. Companiile se vor plia până la urmă. Cele mici sunt mult mai receptive la dorințele clienților lor, așa că și eu prefer să îi ajut să supraviețuiască dacă pot; dar și cele mari pot schimba diverse politici, mai ales că au fonduri și mai ales dacă exista cerere și presiune. Voi ce alte solutii mai aveți și ce ați pus în aplicare deja?

Am iubit inelul ăsta de logodnă din secunda în care l-am primit. Însă îi tot cădeau pietrele, așa că am găsit un Atelier de reparat bijuterii în cartier. Și de atunci au trecut ani de zile și nu am mai avut probleme.

4 Comments

  • Elena

    Felicitari pentru constientizare , implicare, pentru aportul si efortul personal .Contributia fiecaruia este marunta dar se face simtita . Putem doar spera ca prin impartasirea revelatiei personale , neinsistent ,si prin putere exemplului se vor trezi cat mai multi. Noi (familie mica de 3 persoane) ne straduim sa facem cat mai multe schimbari – folosim exclusiv bicicletele pe vreme uscata cu cat mai mult posibil ( nu doar la plimbari ci si la scoala ,serviciu , cumparaturi ) chiar si pe distante mari de 5-10-20 km .Considerabil castig in sanatate, timp petrecut chiar si in mers imoreuna cu copilul de 7 ani. Orice iesire este aventura. Desigur folisim paie de inox sau bambus. Dupa ce a trecut perioada bebeluselii (si atunci consum limitat strict pt urgente”,mari”:) in deplasari)am incetat sa mai folosim servetele umede de orice fel! Sticla cu apa e sfanta.Ma irita sa constat ca unii le folosesc si la uz casnic pt a sterge mobila, incaltamintea… Am achizitionat un rucsac pt picnic-niciodata nu folisim consumabile de unica folosinta desi avem o casa de vacanta(fara canalizare) caram mereu vesela pt a o spala acasa. -Nu aruncam apa cu detergenti in mediu . Nu turnam ulei folosit(deloc) in chiuveta! Se pot folosi saculeti de panza si borcane la toate cimparaturile.Mai avem de lucrat la selectarea lucrurilor de stricta necesitate. In acest sens chiar m-ati inspirat ,va multumesc!!!

    • Corina C.

      Wow, felicitări pentru toți pașii importanți făcuți. Mai ales că aveți și copii, și lucrurile devin un pic mai complicate in cazul acesta. Sunteți chiar o sursa de inspirație!
      Și mie mi se pare că prin existența noastră pozitivă putem influența mult viețile celor din jur. Și chiar daca sunt schimbări mici, deși nu le consider așa, pic cu pic de face lac. Am observat că, in timp, există un efect de bulgare de zăpadă.
      Mulțumesc pentru comentariu, mi-a făcut mare plăcere să îl citesc și mă bucur foarte mult că v-a plăcut articolul.
      Keep up the good work. Si sper să ținem legătura! ♻️😊

  • Camelia

    Felicitari, Corina!
    Nu doar ca ai reusit sa eviti consumerismul, dar ai inspirat si pe altii ( eu, de exemplu), in acest sens.

Leave a Reply to Corina C. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *