Legea reparării electronicelor stricate

“- Pe vremuri se faceau lucruri mai bune, mai rezistente.” Da, la partea de rezistență așa este. Încă mai am epilatorul pe care mi l-a cumpărat mama la începutul liceului, iar mama încă mai are un uscător de păr de pe vremea când eram în școala generală și ambele funcționează ireproșabil. Nici măcar o dată nu s-au stricat, nu au avut nevoie de reparații. În plus era mult mai ușor și ieftin să repari un televizor, un frigider sau un radio decât să iei unul nou. Zâmbesc de câte ori îmi amintesc cum, atunci când se strica televizorul nostru alb – negru, tata profita de ocazie să se întâlnească cu un bun prieten de-al lui și să meșterească la el. În scurt timp televizorul era reparat, iar ei profitau de ocazie să petreacă timp împreună. ? În plus erau ateliere de reparații la tot pasul, oameni simpatici, care faceau treabă bună și care mențineau produsele de acest tip în circulație mult timp după ce garanția expira.

Nu, nu cred ca totul era mai bine pe atunci, dar cred că lucrurile bune ar trebui păstrate sau readuse în actualitate. Economia de consum (cea în care trăim) a dus la dezvoltarea capacității de producție și la scăderea prețului produselor noi. Ceea ce este o sabie cu două tăisuri: pe de o parte este bine, pentru că nu mai trebuie să strângem bani nu știu câți ani să ne luam un telefon sau un televizor, dar pe de altă parte prețul scăzut la produsele noi, prețul ridicat la repararea lor , cât și gradul dificil de reparare al actualelor produse nu încurajează deloc o economie circulară. Producătorii preferă să încurajeze vânzarea unor noi produse în detrimentul reparării celor deja cumpărate. Iar noi, consumatorii finali, încântați de prețuri și noutăți, nu mai reușim să fim conștienți de cantitatea de DEEE care, de cele mai multe ori ajunge la gunoi, nici măcar la reciclat (am scris mai multe despre cantitatea de electronice și electrocasnice și cât poluează ele aici.)

Dar ce soluție ar fi? Well, o soluție ar fi să avem niște legi care să încurajeze repararea produselor electronice. În Franța s-a introdus o asemenea lege ca proiect pilot, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021. și are și niște criterii de reparabilitate stabilite în urma unor studii de specialitate. Această lege cere companiilor producătoare de DEEE să afișeze indiciile de reparabilitate și să publice manualele de reparație. Prin acești indici deja stabiliți oamenii pot afla înainte de a cumpăra un produs dacă acesta poate fi reparat ușor sau nu pe o scară de la 1 la 10. Indicii aștia sunt deciși de mai mulți factori:

• ușurința prin care un DEEE se poate dezasambla
• existența manualelor de reparații
• cât de ușor pot fi procurate piesele de schimb
• etc

Ratingului de reparabilitate va trebui marcat în mod vizibil pe eticheta produselor electronice, iar scopul său este de a ajuta clienții să ia decizii informate și să acorde prioritate produselor mai ușor de reparat. În plus, acest rating ar motiva companiile producătoare să acorde mai multă atenție acestui aspect. De la implementarea aceste legi în Franța au început deja să se vadă efectele benefice din punct de vedere al scăderii volumului de DEEE, ceea ce pe termen lung nu poate aduce decât efecte pozitive pentru mediu, dar și pentru buzunarul și sănătatea cumpărătorilor. Această lege a fost introdusă anul acesta și în UK, cu aplicabilitate din 8 iulie, și chiar și în USA există o inițiativă care își dorește să ducă la implementarea unei astfel de legi. Mai multe detalii despre acest eco-rating puteți afla aici , aici și aici. Sunt tare curioasă când și cum se va introduce și la noi această lege. Eu una o astept nerabdătoare.